Tableta lui Daniel

La început a fost Cuvântul…

Orice trebuia să poarte nu nume și, pentru asta, Dumnezeu a procedat întocmai. Desigur că mai întâi a pus nume Cerului, Pământului, tuturor viețuitoarelor, după care a venit rândul lui Adam și Eva. Ăștia doi n-aveau să stea multă vreme de pomană, astfel încât să apuce să se plictisească. Așa că Dumnezeu, cât de supărat a fost la început, până la urmă tot a lăsat lucrurile să se întâmple mai departe. A apărut cuvântul ”bebe”, nu știm dacă din insuflare divină sau de la un simplu scâncet…

Mult mai târziu – că pe vremea aia se trăia mult, nu glumă! – , Adam și Eva s-au văzut bătrâni și au avut nevoie de un alt cuvânt care să li se potrivească. Cum ”bătrâni” nu le convenea, că nu prea le era clar ce e cu asta, le-o fi trăsnit prin cap ceva de genul ”pensionari”. Mda, se prea poate. Cert e că, dicționarele au apărut mult mai târziu, iar în ce privește limba română de la origini și până în prezent, cât de bogată o fi ea, a trebuit să împrumute multe, multe cuvinte. Ne-o spun cele câteva dicționare de bază pe care le-am găsit la îndemână.

P.S: Dacă nu cumva Adam și Eva erau ”pensionari” de la început, cum stăteau ei așa, în Eden, fain-frumos, și nu prea aveau mare lucru de făcut. Acum vremurile s-au mai schimbat, cel puțin pe la noi pe acasă, unde Pensiunea România nu e nici Eden, dar nici pușcărie. E – și atât. Cu tot cu oamenii din ea. 

Daniel Marian