Bunul nostru Octavian Goga ne-a lăsat o frumoasă poveste în care ne vorbește despre un oarecare cetățean care a reușit să ducă de nas o întreagă regiune mioritică, bucurându-se de ”considerațiune” și trăind bine, vreme de 20 de ani, dintr-o ladă… goală.
Stan Grebenel pribegise prin lumea largă și se întorsese în satul lui văduv și cu trei fete de măritat. Aducea cu el și o ladă mare și grea, bine ferecată, care a devenit subiectul de discuție al sătenilor. Oamenii îl poftiră pe Grebenel să se așeze în locul de cinste al bisericii, părintele Irimie îi strângea mâna cu prietenie, casa omului deveni loc de ospeție, sătenii îl prețuiau și îl băteau pe umeri și toate se întâmplau pentru că se credea că lada cu pricina e plină cu galbeni. Grebenel nu sufla o vorbă nimănui, se purta atent și politicos, le zâmbea tuturor cu sfială, avea glasul „uns” și clipea din ochi cu mirare și „umilință”.
După o vreme, Stan Grebenel se mută la vărul popii, își mărită bine fetele, ajunse primarul satului și se-„nchiaburi” omul fără să ridice măcar o dată capacul uimitoarei lăzi. Lada, necuvântătoare, nu zicea nici ea ni’ca….
Au trecut anii și Grebenel ajunse bătrân și bolnav. I se apropia clipa și oamenii așteptau cu sufletul la gură să vază cum preaplinul lăzii le va îndestula cămara îndelungatei așteptări, da’ și visteria satului rămasă cam goală după ce intrase pe mâna ginerilor săi.
Grebenel se duse pe lumea ailaltă. Dimineața când intrară sătenii în casa omului lada nu mai era în fața patului. O găsiră până la urmă în grădină. Pe fundul ei se aflau „o pungă de tutun, o năframă cu sâmburi de pepene și calendarul de-a sută de ani deschis la zodia Capricornului”. Încolo, nimic… Atunci se deșteptă și lumea.
În toamna acestui an vom fi chemați la vot. Din nou. Vom merge să-l alegem pe acela care va avea grijă de lada mare a țării. Este important, foarte important să optăm pentru cineva care nu are lada calităților goală. Aruncându-ne privirile în urmă știm că am fost nevoiți să alegem mereu dintre două rele, ”răul cel mai mic”. Așa s-a întâmplat. Așa se va întâmpla și acum. Pentru că nu avem… de unde alege.
Blestemul nostru!
Marinela Șerban
